Cosmin Bărcăuan (40 de ani) a trecut prin momente dificile în cariera de fotbalist. A fost la un pas să se retragă la 25 de ani. A trecut de la agonie la extaz și viceversa. Partea frumoasă e că a cucerit cele mai importante trofee pe plan intern, a jucat la cel mai înalt nivel, împotriva unora ca Messi, Ronaldinho, Pirlo, Kaka sau Maldini. Dar a fost nevoit să înfrunte și episoade neplăcute, pe care fotbaliștii nu doresc să le simtă pe pielea lor, dar inevitabil le trăiesc de n ori în carieră. Suporterii Craiovei l-au „urecheat” că a semnat cu marea rivală, Dinamo, dar nici în București nu i-a fost ușor. A fost parte din echipa „Agenții 0-0-7”.
Cosmin ne-a povestit detaliat despre reacțiile fanilor care le-au vopsit mașinile jucătorilor și cum au decis fotbaliștii, în frunte cu căpitanul Giani Kiriță, să intre în cantonament. O mișcare atipică, poate, în contextul actual din Liga 1. La finalul sezonului respectiv (2002/2003) Dinamo a terminat pe locul 6, dar a cucerit Cupa României.
Interviul acordat de Cosmin Bărcăuan pentru ProSport a fost unul spectaculos, cu detalii neștiute despre cariera lui, relația cu Cristi Borcea, situația actuală de la Dinamo, opinia clară despre Gigi Becali și de ce fotbaliștii de la FCSB nu au scuze după ratarea unui nou titlu.
Cu ce te ocupi acum, după ce ai renunțat la cariera de fotbalist?
Au trecut mai mult de 10 ani de când m-am retras. Au trecut vreo 12-13 ani. Am rămas însă tot în iarbă, pentru că nu poți să stai departe de ce faci cel mai bine în viață. Am jucat fotbal, asta știu cel mai bine să fac. Am echipa a doua a clubului Voluntari, în Liga 3, Seria 3, dar toți de acolo sunt copii. Sunt într-o perioadă de învățare și de acumulare. 15, 16, 17 ani au câțiva dintre ei. Avem datoria să îi formăm și să îi promovăm la prima echipă. Sunt motivați pentru că sunt aici, la Voluntari, un satelit al primei echipe. Pot face pasul și asta trebuie să îi motiveze. Dar nu întotdeauna se întâmplă asta.
Sunt jucători care au ceva, care au calități, dar nu știu dacă pot face pasul la echipa mare. Mai întâi trebuie să confirme în Liga 3. Când vor confirma, vor putea să facă pasul. Mulți se antrenează cu prima echipă, dar e destul de greu. Grija lor față de fotbal nu e întotdeauna prima, nu o pun pe primul plan.
Se întâmplă să mai intervină părinții atunci când copiii lor nu joacă?
La mine nu este cazul, pentru că în primul rând vreau să fac carieră ca antrenor. Pentru mine, lucrul acesta e foarte clar și jucătorii mei știu asta. Joacă cei care se antrenează 100% și au o atitutine bună în timpul meciurilor. Poate să vină oricine, pe mine nu mă interesează.
Ce planuri de viitor ai?
Am început de jos ca jucător. Am început de la Liga 4, la Bihor Oradea. Am promovat în fiecare an, am urcat, cred că am avut o carieră împlinită. Așa vreau să fie și ca antrenor, să ating un nivel cât mai înalt pornind de jos.
Referitor la cariera de jucător, una dintre primele tale echipe a fost Gloria Bistrița. Îți mai amintești perioada aceea?
Perioada aceea era destul de grea, era foarte foarte greu. M-am dus la Bistrița într-o probă, erau jucători cu o experiență mare acolo. Am jucat un meci, în Cupa Intertoto, dar din păcate nu am rămas. Am ajuns la Craiova, după un meci din Liga 3. Cineva din stafful clubului m-a văzut, am fost o săptămână în probe și m-au păstrat.
După un trial a primit răspunsul:” Puștiule, rămâi la Craiova!”
Cum a fost să joci pentru Craiova?
De când am ajuns în Craiova pentru mine a fost foarte greu. De mic copil auzeam acasă de ‘Craiova Maxima” și de greutatea numelui, a fost destul de greu. Dar nu aveam altă variantă, pentru că asta voiam să fac, să fiu fotbalist. Era domnul Bondrea antrenor. Am avut o primă săptămână bună acolo, la antrenamente. La finalul săptămânii, mi-a spus: ‘Puștiule, o să rămâi la Craiova”. M-am bucurat, dar nu foarte mult pentru că știam ce urma. Nu îmi aduc aminte debutul, cred că a fost cu Piatra Neamț sau cu Pitești.
Corneliu Papură a fost instalat ca principal la Craiova. Cum crezi că se va descurca?
Îl știu pe Cornel pentru că am fost colegi, îl știu ca jucător, dar nu știu cum va fi acum ca antrenor, rămâne să vedem. Însă, am auzit lucruri bune despre el.
A urmat transferul la Dinamo. Se poate spune că e cea mai importantă echipă din cariera ta?
Au fost la fel de importante ambele echipe (n.r. Craiova și Dinamo), pentru că am dat totul pentru amândouă. Pentru echipă și pentru fani am jucat. Au venit cei din conducerea lui Dinamo și m-au întrebat dacă accept propunerea de la ei. Am acceptat, nu am ezitat și cred că nu am făcut rău. Am considerat că Dinamo este o rampă de lansare mult mai mare și mă poate ajuta mai mult.
Fanii oltenilor l-au blamat pentru transferul la Dinamo, dar el și-a văzut interesul
Au fost probleme cu suporterii în momentul transferului?
Au fost niște probleme cu plecarea, dar nu am făcut-o din răutate. Mi-am văzut interesul. Dinamo, am crezut eu, va fi o rampă de lansare.
Cum comentezi problemele actuale de la Dinamo?
A trecut printr-o perioadă grea și nu numai în acest an. Nu e ușor, acolo e un schimb de generație, mai e și lipsa banilor. Criza economică și-a pus amprenta pe mai multe cluburi și nu numai din România. Dar văd că ușor ușor se pune pe picioare și eu aștept să văd un alt Dinamo din vară.
Crezi că e o problemă și la nivelul acționariatului?
Cred că lipsa banilor e o problemă capitală. Dinamo e un club mare, care vrea performanță și e greu să găsești jucători care să joace fără bani. Ai nevoie de bani să faci echipă. Oriunde mergi ai nevoie, nu contează numele formației.
E greu să vină cineva să bage bani la echipă. Eu îl felicit pe Negoiță că totuși a reușit, cu greutățile care sunt, să țină echipa. A ieșit din insolvență, au fost probleme și cu asta, și e un lucru lăudabil. Acum e important să o vedem pe Dinamo în Europa, pentru că e păcat să nu avem două – trei echipe care să ne reprezinte în Europa.
În sezonul 2002/ 2003, Dinamo a înregistrat 7 înfrângeri consecutive, iar jucătorii au fost porecliți „Agenții 0-0-7”. În cele din urmă, „câinii” au luat Cupa României
Cum era pe vremea lui Cristi Borcea?
Erau foarte mulți acționari la Dinamo atunci. Aveam o liniște din acest punct de vedere. Știam că avem salariile și primele la timp, dar am avut o perioadă destul de grea. Aveam 0-0-7 la un moment dat. Aveam în vestiar jucători cu personalitate, a fost greu, dar cu liniște am ieșit din acea perioadă. Îmi aduc aminte că nu prea am mai pierdut după. Am luat Cupa României.
Borcea nu ne certa, dar știam că nu ne facem treaba cum trebuie. Simțeam noi asta. Știu că atunci am propus noi jucătorii să intrăm în cantonament, ca să putem scăpa de situația aceea neplăcută. Nu ne convenea ce se întâmplă cu Dinamo. Am avut probleme și cu suporterii, ne-au vopsit mașinile.
Nu mai puteam să ieșim nici să luăm un ziar, ce să mai mergem la mall-uri? A fost o perioadă destul de neplăcută. Suporterii erau supărați pe noi, iar noi trebuia să ne revanșăm pe teren. Nici nouă nu ne convenea situația. Giani Kiriță, eu, Alexa, Stoican, Dănciulescu, Niculescu am spus că intrăm în cantonament și că trebuie să o scoatem la capăt la un moment dat. Nu se putea, jucam la Dinamo. Am intrat în cantonament și până la urmă a fost bine. Am scos-o la capăt.
În 2004, Cosmin Bărcăuan a făcut eventul cu Dinamo
Cum a fost să câștigi titlul cu Dinamo?
Aaah! Întotdeauna bucuria după câștigarea unui campionat e imensă. Nu pot să o descriu în cuvinte. Ceea ce simți ca fotbalist..când câștigi un campionat sau o cupă. Toți eram o familie, eram uniți, eram prieteni. În noaptea campionatului știu că am fost la un restaurant, ce s-a întâmplat după, nu îmi aduc aminte.
Cu cine mai păstrezi legătura dintre foștii colegi?
Cu Flavius Stoican am rămas prieten. Am jucat și la Șahtior împreună. Acum e antrenor și nu îmi permit să îl sun în fiecare zi. Are o grămadă de probleme, dar atunci când ne vedem povestim mult.
Ai fost ofertat de Rapid sau FCSB?
Nu. Dar dacă nu jucam la echipa mea de club și simțeam că trebuie să plec, nu conta că e Rapid sau FCSB.
Dacă ai avea cu 20 de ani mai puțin și FCSB ți-ar face o ofertă, ai accepta ținând cont de reacțiile lui Gigi Becali?
Reacțiile lui sunt normale, omul își bagă banii în afacere. E normal să fie nervos în anumite cazuri. Ca jucător, nu ar fi o problemă să joc pentru Gigi Becali. Trebuie să pună presiune pe jucător. Dacă nu e presiune, nu ești jucător de fotbal. Presiunea rezultatului, presiunea clasamentului, a tricoului pe care îl poartă. Fără presiune nu se poate.
Posibil să fie vorba de mental acolo. Mă refer la jucătorii care clachează. E posibil, dar e nevoie de presiune. Ce, la Barcelona nu e presiune? La fiecare echipă e așa.
Cum ți se pare relația dintre Gigi Becali și antrenori? Mereu iese la TV și spune ce schimbări trebuie să facă în echipă.
El e patronul echipei, dacă el consideră că trebuie să vină să spună asta, nu știu ce să zic. Și mie mi s-a întâmplat să vină patronul în vestiar. În toți anii mei de fotbalist aveam discuții cu patronul și președintele. Aveam discuții săptămânale, eram obișnuiți cu ei. Și înainte de meci cu încurajări, la victorii cu felicitări și la înfrângeri cu certuri. Pentru că era normal. La Dinamo s-a întâmplat asta.
„Am dat totul! Pentru echipă și pentru fani am jucat”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER